- asmuţí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. şi pl. asmútã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
asmuţí
Look at other dictionaries:
asmuţi — ASMUŢÍ, asmút, vb. I. 1. intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acţiuni violente, duşmănoase. [var.: asmuţá vb. I.] – et. nec. Trimis … Dicționar Român
amuţa — AMUŢÁ, amúţ, vb. I. tranz. (reg.) A asmuţi un câine asupra cuiva. – lat. *ammotiare. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DLRM amuţá (a asmuţi) vb., ind. prez. 1 sg. amúţ, 3 … Dicționar Român
asmuţire — ASMUŢÍRE, asmuţiri, s.f. Acţiunea de a asmuţi. [var.: asmuţáre s.f.] – v. asmuţi. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98 ASMUŢÍRE s. aţâţare, întărâtare, provocare, stârnire, (pop.) zădărâre. (asmuţire câinilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
aţâţa — AŢÂŢÁ, aţấţ, vb. I. 1. tranz. A aprinde focul sau a l face să ardă mai bine. 2. tranz. şi refl. (fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuţi; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, onis tăciune ). Trimis de RACAI, 03.04.2009. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
sumuţa — SUMUŢÁ, sumúţ, vb. I. 1. tranz. (pop.) A aţâţa, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuţi. ♦ refl. (reg.) A înfrunta pe cineva cu vorba; a se răţoi. 2. intranz. (reg.) A scoate sunete specifice ţuguind buzele, pentru a îndemna… … Dicționar Român
întărâta — ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I. 1. tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a aţâţa, a asmuţi, a zădărî (un animal). 2. tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ refl. A se însufleţi, a se … Dicționar Român
asmuţa — ASMUŢÁ vb. I. v. asmuţi. Trimis de cata, 13.02.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
dârz — DÂRZ, Ă, dârji, ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.)… … Dicționar Român
hărăţi — HĂRĂŢÍ, hărăţesc, vb. IV. 1. tranz. (reg.) A aţâţa, a întărâta, a zădărî (un câine). 2. refl. recipr. (înv.; despre două armate duşmane) A se hărţui. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂRĂŢÍ vb. v … Dicționar Român
hărţui — HĂRŢUÍ, hărţuiesc, vb. IV. 1. tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (reg.) A întărâta, a zădărî un câine. 2. tranz. A desfăşura atacuri scurte şi repetate asupra inamicului… … Dicționar Român
